Acasă

Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecată a sufletelor.
Biserica nu osândește păcatele, ci oferă iertarea lor.
(Sf. Ioan Gură de Aur)

Biserica este pentru noi, credincioșii ortodocși, locul de întâlnire cu Dumnezeu. Doar aici simțim cu adevărat cum harul Duhului Sfânt se coboară, ne sfințește și ne binecuvântează sufletul și viața cu pace și bucurii nepieritoare.

Nu întâmplător primii creștini și-au înălțat biserici și au săvârșit Sfnta Liturghie împreună cu cele mai alese rugăciuni la Sfântul Mormânt, locul morții și învierii Domnului nostru Iisus Hristos și la mormintele martirilor. Ei știau că, prin jertfa Domnului Iisus și mai apoi a milioanelor de mucenici, Dumnezeu a redeschis cerul, calea către viața cea veșnică și simțeau cum, în acele sfinte locuri, deschizându-și sufletul, primesc puterea dumnezeiască. Vom înțelege astfel de ce pentru un creștin biserica nu este doar o casă de rugăciune, ci un adevărat colț de Rai, o poartă către Cer.

Din învățăturile Bisericii Ortodoxe despre avort

  • „Ȋn zilele noastre părinţii îşi omoară copiii prin avorturi şi pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. Câte mii de embrioni (de prunci) mor în fiecare zi! Avortul este un păcat înfricoşător. Este o ucidere, şi încă una mare, căci copiii mor nebotezaţi (ei nu mai pot fi botezaţi). Părinţii trebuie să înţeleagă că viaţa începe în clipa zămislirii (Dumnezeu dăruieşte suflet omului din momentul zămislirii)”. (Paisie Aghioritul, Viaţa de familie, Editura Evanghelismos);
  • „Biserica Ortodoxă ne învaţă că embrionul are suflet (dăruit de Dumnezeu) din clipa zămislirii lui şi avortarea lui este ucidere, uciderea unui om, oricând s-ar face avortul”. (Fericitul Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe cu smerită dragoste, Editura Evanghelismos);
  • „Tinerii fie nu se căsătoresc, fie se căsătoresc dar nu fac copii, fie îşi omoară copiii prin avorturi (şi majoritatea dintre metodele contraceptive sunt de fapt avortive, provocând uciderea embrionului aflat în primele zile de viaţă), şi astfel ei singuri îşi stârpesc neamul lor. Şi vedem creştini familişti, aducând la viaţă pe toţi copiii dăruiţi lor de Dumnezeu şi crescându-i în evlavie. Iar toţi aceşti copii sunt echilibraţi, bucuroşi şi sporesc în toate, având asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu”;
  • „Dumnezeu iubeşte şi poartă de grijă mai mult de perechile care au mulţi copii. Într-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei să se dezvolte normal, atâta timp cât părinţii le dau o educaţie bună (creştinească). Căci un copil îl ajută pe celălalt, fiica cea mai mare o ajută pe mama etc. Există sentimentul de dăruire şi trăiesc într-o atmosferă de jertfire de sine şi dragoste. Într-o familie cu mulţi copii acestea toate se cultivă în chip firesc. Atunci când în familie sunt doar unul sau doi copii, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cum să-i crească. De obicei, părinţii acestor copii caută să nu le lipsească nimic, iar ei, având de toate, devin foarte egoişti. Copiii care cresc cu lipsuri materiale se obişnuiesc cu jertfirea de sine şi astfel se gândesc cum să-i ajute pe părinţii lor. Iar lucrul acesta rar îl întâlneşti la copiii deprinşi cu traiul bun. Se poate ca unul cu mulţi copii să înfrunte la început mari greutăţi, dar Dumnezeu nu-l va lăsa”. (Paisie Aghioritul, Viaţa de familie, Editura Evanghelismos - 2003);

Doresc să ajut, dar nu am bani și nu pot face voluntariat

Îți oferim alte idei grozave despre modul cum să-ți arăți solidaritatea cu Asociațiile Pro-Vita şi cum să sprijini activităţile Pro-Vita fără să te coste bani sau resurse de timp:

  1. Vizitează website-urile noastre: Fiecare are un specific, toate sunt resurse valoroase. Pune pe saitul tău link sau baner.
  2. Vizitează următoarele site-uri Facebook:
  3. Urmărește-ne pe Facebook și Twitter și încurajează-ți prietenii, familia şi alte persoane să facă la fel. Împarte (share, retweet) anunțurile și postările noastre de acolo.
  4. Introdu articolele, știrile noastre şi acest text, despre modul ȋn care cei care vor ne pot ajuta chiar dacă nu au bani, în agregatoare precum Digg sau Reddit.
  5. Menționează-ne sau citează-ne atunci când comentezi un articol sau o știrepe Internet, sau când discuți pe un forum. Include link la ceea ce citezi şi către acest text.
  6. Dacă ai printre cunoscuți oameni de afaceri sau manageri, spune-le despre noi și încurajează-i să sponsorizeze un proiect al nostru. Pot beneficia de anumite facilități fiscale. Vezi pentru amănunte cap. II din Ghidul implicării sociale al Asociaţiei PRO VITA – Filiala Bucureşti pe care ȋl puteţi citi sau descărca de pe www.provitabucuresti.ro.
  7. Pe unele dintre saituri există anunţuri despre activităţile Pro-Vita pe care le putem face. Invită-ne să venim în orașul tău pentru o discuție și o proiecție de film. Avem experiența și energia necesare pentru a vorbi oamenilor.
  8. Solicită programul pentru tineri „Vreau să aflu” în orașul tău.
  9. Dacă realizezi venituri în România, direcționează anual către noi 2% din impozitul deja plătit statului. Nu te costă nimic! Și poți convinge să facă același lucru și pe apropiații tăi - prieteni rude, colegi etc. Detalii la cap. I. 2 din acest ghid.
  10. Vă rugăm să răspândiţi şi dumneavoastră pliante şi materiale despre avort dintre cele pe care le găsiţi pe saitul www.bisericanastereadomnului.ro şi/sau din alte surse, postându-le pe Internet şi/sau listate. România este de multă vreme ȋntre ţările cu cele mai multe avorturi din lume. Specialiştii apreciază că de un an sau doi ţara noastră este pe primul loc ȋn lume ȋn ceea ce priveşte numărul de avorturi.
  11. Roagă-te. Am lăsat la urmă ce e mai important: roagă-te pentru noi, pentru ca Dumnezeu să ne ȋndrume şi să ne întărească în lupta pentru cauza pe care o servim: apărarea vieții umane.
Descarcă afișul: PDF DOC

Ținând legătura cu noi și promovând ideile și valorile ProVita, ne ajuți mai mult decât crezi - și vii chiar tu în sprijinul comunității.

Învățăturile Bisericii Ortodoxe despre avort și contracepție

Avortul

Din cele mai vechi timpuri, Biserica a privit avortul făcut în mod deliberat ca pe un păcat grav. Canoanele echivalează avortul cu crima. Această concepţie asupra avortului se bazează pe convingerea că concepția unei ființe umane este un dar sacru de la Dumnezeu. Prin urmare, din momentul concepției, orice atentat la viaţa ființei umane reprezintă o crimă. Psalmistul descrie dezvoltarea fătului în pântecele mamei ca fiind o acțiune creatoare a lui Dumnezeu: „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele ... Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi” (Psalmul 139: 13, 15-16).

„Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit”, spune Domnul profetului Ieremia.

„Să nu ucizi copil în pântece, nici pe cel născut să nu-l ucizi” - această poruncă face parte dintre cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu cuprinse în Învățătura celor Doisprezece Apostoli, unul dintre cele mai vechi manuscrise creștine. „O femeie care a săvârşit avort este o ucigașă și va da socoteală în faţa lui Dumnezeu”, scria Athenagoras, apologist din secolului al II-lea.

„Cel care va fi om este deja om”, argumentează Tertulian la începutul secolului al III-lea. „Femeia care omoară intenționat fătul se pedepseşte asemenea ucigaşilor [...] Cele ce dau doctorii de avort, ucigaşe sunt şi ele, şi cele ce primesc otrăvurile sunt vrednice de aceeaşi osândă ca şi ucigaşii”, se menţionează în canoanele 2 și 8 ale Sfântul Vasile cel Mare, canoane incluse în Cartea Statutelor Bisericii Ortodoxe și confirmate de canonul 91 al celui de-al Șaselea Sinod Ecumenic. În același timp, Sf. Vasile lămureşte: „Și nu luăm în considerare chesiunea subtilă dacă fătul a fost format sau nu.” Sfântul Ioan Gură de Aur îi descrie pe cei care săvârşesc avort ca fiind „mai răi decât ucigașii”.

Biserica consideră avortul larg răspândit și susţinut în societatea contemporană ca reprezentând o amenințare la adresa viitorului omenirii și un semn clar al degradării morale a societăţii. Este absurd să crezi în învățătura biblică și patristică potrivit căreia viața umană este sacră și valoroasă de la începutul ei și să recunoşti „libera alegere” a femeii de a dispune de soarta fătului. În plus, avortul pune serios în pericol sănătatea fizică și spirituală a mamei.

Biserica a considerat întotdeauna că este de datoria ei să protejeze ființele umane cele mai vulnerabile și dependente, cum sunt copiii nenăscuți.

Biserica Ortodoxă nu poate, în niciun caz, să aprobe avortul. Fără a respinge femeile care au săvârşit avort, Biserica le îndeamnă să se spovedească, să se pocăiască și să caute să depășească consecințele distrugătoare ale păcatului prin rugăciune și penitență, urmate de împărtăşirea cu Sfintele Taine mântuitoare. În cazul unei amenințări directe, care pune în pericol viața mamei dacă sarcina continuă, mai ales dacă femeia mai are şi alți copii, se recomandă indulgenţă în practica pastorală. Femeia care întrerupe sarcina în această situație nu trebuie să fie exclusă din comuniunea euharistică cu Biserica, cu condiția ca aceasta să urmeze canonul de penitență rânduit de preotul care o spovedeşte.

Lupta împotriva avortului, la care uneori femeile sunt nevoite să recurgă din pricina sărăciei extreme și a lipsei de ajutor, presupune ca Biserica și societatea să ia măsuri eficiente pentru protejarea maternităţii și pentru a crea condiții pentru adoptarea copiilor ai căror mame nu îi pot creşte din anumite anumite motive.

Responsabilitatea pentru săvârşirea păcatului uciderii pruncului nenăscut trebuie să cadă nu doar asupra mamei, ci şi asupra tatălui dacă acesta își dă consimțământul pentru avort. De asemenea, la comiterea acestui păcat este părtaş şi medicul care efectuează avortul. Biserica solicită statului să recunoască dreptul medicilor de a refuza să efectueze avorturi din motive de conștiință. Nu poate fi considerat un lucru normal ca responsabilitatea legală a unui medic pentru moartea unei mame să fie socotită ca fiind incomparabil mai mare decât respon-sabilitatea pentru uciderea fătului – situație gravă care îi determină pe medici și, prin aceştia, și pe pacienți să săvârşească avorturi. Medicii credincioşi trebuie să coreleze cu atenție indicațiile clinice cu ceea ce le dictează conştiinţa lor de creștini.

Contracepția

Printre chestiunile care necesită o analiză din perspectivă creştină și morală este și cea referitoare la contracepție. Majoritatea contraceptivelor au efect avortiv, întrerupând în mod artificial viața embrionului în primele etape ale vieții sale. Prin urmare, Biserica Ortodoxă are aceeaşi abordare cu privire la utilizarea acestora ca în cazul avortului. Dar alte mijloace, care nu presupun întreruperea unei vieți deja concepute, nu pot fi asimilate avortului. În definirea atitudinii lor față de mijloacele nonavortive, soții creștini trebuie să-și amintească faptul că reproducerea este unul dintre scopurile principale ale uniunii maritale instituite de Dumnezeu (vezi X. 4). Refuzul deliberat de a naşte prunci din motive egoiste devalorizează căsătoria și este, în mod categoric, un păcat.

În același timp, soții sunt răspunzători în faţa lui Dumnezeu să ofere o creştere adecvată şi educaţie creştinească copiilor lor. Unul dintre modurile de a fi responsabili pentru nașterea lor este ca părinţii să se abţină un timp de la relațiile sexuale. Oricum, soții creștini trebuie să-și amintească cuvintele pe care Sfântul Pavel le-a adresat părinţilor: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre” (1 Corinteni 7: 5). Desigur, cei doi soţi trebuie să ia astfel de decizii împreună, cu îndrumare din partea duhovnicului lor. Acesta din urmă trebuie să ia în considerare, cu prudență pastorală, condițiile concrete de trai ale cuplului, vârsta acestora, sănătatea, nivelul maturităţii duhovniceşti și alte circumstanțe. Făcând astfel, duhovnicul trebuie să facă distincţia între soţii care se pot supune exigenţelor pe care le presupune traiul în abstinenţă şi cei cărora nu le este dat (Matei 19:11) să poată acest lucru, acordând atenţie înainte de toate menţinerii și consolidării familiei.

Copy © 2016 Capela Maternitatii Cuza-Voda Iasi