Sfanta taina a Cununiei
Voi toti fiii celui Prea Inalt sunteti! (Ps. 81, 67). Domnul Hristos a venit la nunta (unde a facut prima minune) sa reaminteasca constiintei oamenilor obarsia lor divina, ridicand nunta la valoarea si harul de Taina a Bisericii. Cand insa oamenii nesocotesc aceasta obarsie si degenereaza nunta, "nepazind hotarele Legii (nepazind poruncile Lui Dumnezeu)", ei devin "numai trup" (Facerea 6, 3) si se fac "fiii pieirii" (Iesirea 1,4), "fiii diavolului" (In. 8, 44) care-l rastignesc (prin pacatele lor) pe Hristos. Asa "pier dreptii de pe pamant si nimeni nu baga de seama" (Is. 57, 1) simplu: Nu se mai nasc (datorita avorturilor si contraceptiei), in conditiile oferite de nunta ca Sfanta Taina. "Nuntasii" (mirele, mireasa, parintii lor, nasii) deci, poarta raspundere pentru urmarile (rele) peste care dau precum si pentru roadele bune pe care le puteau aduce si nu le-au adus. (Pr. Arsenie Boca)
Casatoria este indisolubila, adica nu este ingaduita despartirea [...] Iisus a ridicat casatoria la rangul de Sfanta Taina (Pr. Arsenie Boca)
Despre indatoririle celor casatoriti, unul catre celalalt
Invataturile Sfantului Apostol Pavel care se citesc la Taina Sfintei Cununii
Multumind totdeauna pentru toate, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui Mantuitor si este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica, pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic, in Hristos si in Biserica.
Astfel si voi, fiecare sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.
(Sfanta Scriptura, Epistola catre Efeseni a Sf Apostol Pavel cap 5, vs 20-33)1
Cineva m-a intrebat: "Ce uneste mai mult pe barbat cu femeia sa ?". "Recunostinta", ii raspund. Unul iubeste pe celalalt pentru ceea ce ii daruieste. Femeia ii da barbatului ei increderea, devotamentul si ascultarea sa. Iar barbatul ii da femeii siguranta ca o protejeaza. Femeia este doamna casei, dar si o mare servitoare, iar barbatul este stapanul casei, dar si hamalul ei. Sotul si sotia trebuie sa aiba dragoste curata intre ei. Pentru a trai in chip armonios, cei doi trebuie dintru inceput sa puna ca temelie a vietii lor dragostea, dragostea cea scumpa, care se afla in nobletea duhovniceasca, in jetfirea de sine (pentru binele celuilalt), iar nu in dragostea cea mincinoasa, lumeasca si trupeasca. (Sf Paisie Aghioritul)
Despre nasterea de copii si avort
Dumnezeu iubeste si poarta de grija mai mult de perechile care au multi copii. Intr-o familie mare se pricinuiesc copiilor mai multe prilejuri ca ei sa se dezvolte normal, atata timp cat parintii le dau o educatie buna. (Sfantul Paisie Aghioritul)
Casatoria este pentru mantuire si nasterea de prunci, nu pentru placeri trupesti. (Pr. Arsenie Boca)
Voi, ca tineri incepatori ai vietii de familie, sunteti poate ispititi de ideea ca tineri fiind, de ce sa incepem cu copii din primul an; sa ne mai traim putin viata si avem vreme si de copii2. Cu acest gand, daca-l primiti si-l luati de bun, va deschideti calea catre pacat si catre tot felul de necazuri care vin [...] Ca sa n-o luati rau, de la inceput (inainte de casatorie) sa va precizati pozitia sufleteasca fata de roadele binecuvantate de Biserica ale cununiei: copiii. Ei sunt roadele dragostei; evitarea lor nu e dragoste, ci crima. Cautarea placerii numai cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu si pacat si se pedepsesc de Legea (Lui Dumnezeu) care vede toate [...] Deci, cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. Asadar, in insasi constitutia endocrina a femeii e pusa obligativitatea nasterii de mai multi copii. E chiar conditia de mantuire a femeii dupa cum i-a descoperit Dumnezeu Sfantului Apostol Pavel3. (Pr. Arsenie Boca, Omul, zidire de mare pret)
Crima avortului este mai mare decat crima simpla, pentru ca se face impotriva unui copil fara aparare. Sangele lor striga la cer Razbunare.
Parintele Arsenie le spunea celor casatoriti care i se plangeau de necazuri si ii cereau ajutorul: Cati copii aveti ? si De ce nu faceti copii ? Vedeti voi, ma, toti care va feriti de copii, o sa suferiti. Sa stiti ca Dumnezeu va da de lucru cu doi copii (sau cu unul) cat cu zece, daca i-ati fi avut pe toti cati trebuia sa-i aveti! Pentru ca ati facut avorturi sau v-ati ferit sa mai aveti copii acum va platiti aceste pacate. Limitarea numarului de copii este un semn de necredinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu. El Se ingrijeste de fiecare fiinta pe care o trimite in lume. (Pr. Arsenie Boca, Fost-a om trimis de Dumnezeu, Ed. Agnes)
Intr-o noapte, Dumnezeu a ingaduit sa vad o infricosatoare vedenie, caci mi-a aratat care este soarta copiilor omorati prin avort [...] La ora 12, in timp ce rosteam rugaciunea lui Iisus, vad un ogor mare. In partea stanga era un teren plin de stanci si vagauni, care se miscau mereu din pricina unui vuiet puternic alcatuit din mii de tipete sfasietoare, care-ti rupeau inima. In timp ce sufeream din pricina acelor tipete sfasietoare, am auzit o voce spunandu-mi: "Ogorul cu grau, care inca nu a dat in spic, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor invia. Iar in locul care se cutremura de tipetele sfasietoare, se afla sufletele copiilor care au fost omorati prin avorturi".
Trebuie sa se miste guvernul, Biserica, etc., astfel incat lumea sa fie informata despre consecintele pe care le va avea natalitatea scazuta. Preotii sa explice lumii ca legea care permite avorturile este impotriva poruncilor Lui Dumnezeu, medicii sa vorbeasca despre pericolele prin care trece femeia care face avort (decese, hemorgii, imbolnaviri, pierderi ulterioare de sarcina, sterilitate, depresii, cosmaruri)". (Sf. Paisie Aghioritul)
Adevarata dragoste si bunurile ei
De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata. (Epistola 1 catre Corinteni a Sf Apostol Pavel, 13, 1-8)
Cu trei lucruri m-am impodobit [...] Inaintea Domnului si Inaintea oamenilor: unirea fratilor, dragostea intre prieteni si barbatul cu femeia care se inteleg bine unul cu altul. (Isus Sirah 25, 2)
Unui batran credincios ii murise sotia. L-a intrebat pe Parintele Arsenie Boca: "Dupa ce semn o va recunoaste in viata viitoare ?" si i-a spus Parintele: "Dupa dragoste".
Perechile care se casatoresc trebuie sa aiba ACELASI duhovnic, ca sa se inteleaga bine de la inceput si sa nu aiba probleme mai tarziu. Multi care se potriveau si s-au casatorit din dragoste, s-au despartit dupa o vreme pentru ca nu au fost ajutati de un duhovnic bun. (Sf. Paisie Aghioritul)
1 Sfantul Apostol Pavel ne invata ca femeia trebuie sa se teama de barbatul ei, adica sa-l respecte, iar barbatul sa-si iubeasca femeia. In dragoste exista respect si respectul se afla in dragoste. Caci pe cel pe care il iubesc, il si respect. Si cel pe care il respect, il si iubesc. Adica nu este altceva una si altceva cealalta, ci amandoua sunt acelasi lucru.
Oamenii insa se indeparteaza de aceasta armonie a Lui Dumnezeu, neintelegand ceea ce ne invata Sfantul Apostol Pavel. Si astfel barbatul, interpretand gresit cele pe care le spune Sfantul Pavel, ii spune femeii sale: "Trebuie sa te temi de mine!". Dar daca s-ar fi temut de tine, nu te-ar fi luat in casatorie. Sunt si unele femei care spun: "De ce sa se teama femeia de barbat ? Ce fel de religie este aceasta ? Nu exista egalitatea ?". Dar, vezi ce spune Sfanta Scriptura ? Inceputul intelepciunii este frica de Domnul (Pilde 1, 7). Frica de Dumnezeu inseamna respectul fata de Dumnezeu, evlavia, sfiala duhovniceasca. Frica aceasta te face sa simti teama (teama sfanta nu obisnuita, in care nu este nimic bolnavicios). Ea este ceva sfant. Daca barbatul nu-si iubeste femeia, iar femeia nu-l respecta pe barbat, atunci se creeaza scene neplacute in familie". (Sf Paisie Aghioritul, Viata de familie, Ed. Evanghelismos)
...este vorba de teama sfanta nu de teama fireasca [...] dar textul nu e inteles si pus in practica de catre credinciosi in interiorul asemanarii Iisus Hristos – Biserica, adica iubire - supunere. Celui ce iubeste ii raspundem nu numai cu iubire, dar si cu o teama respectuoasa, ca Unuia care o inspira si o merita. (I.P.S. Bartolomeu Anania)
Ajutati-i pe soti, rabdand toate de la ei, dar impotrivindu-va pacatului. (Pr Arsenie Boca)
2 Nasterea de copii in vremea de dinainte de crestinism avea ca scop "umplerea pamantului", pe cand casatoria crestina are ca scop umplerea Bisericii lui Hristos pe pamant si in cer (prin nasterea tuturor copiilor daruiti de Dumnezeu si educarea lor pentru a deveni buni crestini), in concluzie - umplerea Raiului. (Sf Nicolae Velimirovici)
3 In Sfanta Scriptura este scris: "Femeia se va mantui prin nastere de prunci, daca va starui, cu intelepciune (asa numeau cei vechi infranarea), in credinta, in iubire si in sfintenie". (Epistola 1 catre Timotei 2, 14-15)